Ce se ştie despre aceasta planetă? Unde este ea acum? De unde va ajunge în sistemul nostru solar?

A fost observata in anul 2003 si a fost prezentata de catre revista Science et Vie, fiind vorba de o  planeta suplimentara a sistemului nostru solar, IDENTICA cu traiectoria planetei Nibiru/Marduk prezentata de Z. Sitchin in lucrarea A Douasprezecea Planeta, asa cum era foarte bine cunoscuta de sumerieni. 

- in iunie 2005 la Vatican se intalnesc o multime de astronomi si discuta despre aceasta planeta

- in august 2005 ziarele din intreaga lume titreaza "Corpul ceresc a primit denumirea provizorie de 2003-UB-313. Savantii care au denumit astfel planeta Nibiru cunosteau foarte bine scrierile sumeriene, deoarece prin “UB” anticii se refereau la grupul de 7 planete (3+1+3) format din: Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto, Nibiru. Cealalta grupa era formata din restul de 5 planete (2+0+0+3): Soare, Mercur, Venus, Pamant, Luna.

  Nici totalul cifrelor din denumirea intermediara nu este intamplator. Este 12. Atatea corpuri ceresti cunosteau sumerienii."-planeta Nibiru trece prin sistemul nostru solar o data la 3600 ani

- se spune ca planeta Nibiru era (este?) locuita de ANUNNAKI. Teoria este una controversata si se bazeaza pe descifrarea unor vechi texte sumeriene de catre Zacheria Sitchin.

Potrivit calculelor facute de cercetatorii in domeniu, Nibiru, ar ajunge in anul 2012 in sistemul planetar intern. Aceasta data poate fi variabila, datorita fortelor celorlalte planete din sistemul planetar.

Asadar poate exista o intarziere de 3,4 ani. In urmatorii ani, planeta devine vizibila pe cer in emisfera sudica a pamantului. Odata ajunsa in cel mai apropiat punct de Pamant, vor urma niste eruptii vulcanice si cutremure neprevazute.

I se spune Planeta cu 50 de nume, tocmai fiindcă se regăseşte în tradiţiile sumeriene, akadiene, babiloniene, mesopotamiene, indiene, chineze şi ale altor popoare.  Nibiru, Marduk, Planeta crucii, Regele cerurilor, Casa mărilor strălucitoare, Cel care aruncă foc, A douăsprezecea planetă, Planeta zeilor, sunt doar câteva dintre denumirile mai mult sau mai puţin metaforice ale acestui corp ceresc. La care se adaugă şi un nume modern, un index de catalog, 2003 UB 313, care indică anul târziu al înmatriculării şi care preia în mod uimitor particula UB întrebuinţată de sumerieni în clasificarea sa printre corpurile cereşti.  Nibiru are între 7 şi 12 sateliţi şi e cu atât mai greu să treacă fără efecte printre celelalte planete. Are o orbită eliptică extrem de alungită, ciclează în jurul Soarelui nostru în 3600 de ani tereştri. La trecerea (shar în limba sumeriană) prin sistemul nostru solar poate pierde sau capta dintre sateliţii planetelor pe langă care evoluează.

Cum ne influenţează trecerea acestei planete, dacă se va dovedi că într-adevăr ea există ?

La fiecare trecere în sistemul solar se dezvoltă mari perturbaţii ale câmpurilor electromagnetice şi gravitaţionale. Plăcile tectonice ale planetelor solare, dar ne interesează în special ale Pământului, intră in derivă generând cutremure puternice. Planetele îşi pot schimba parametrii de evoluţie, vitezele de rotaţie şi de revoluţie. Inevitabilele coliziuni generează praf meteoritic care poate întuneca lumina Soarelui. Praful intră apoi în atmosferă, este antrenat de precipitaţii şi se depune la sol. La începutul lunii martie 2006 televiziunile au transmis cum la Moscova a nins cu zăpădă rozacee spre roşu. Populaţia era speriată, atribuind fenomenului conotaţii fataliste în conexiune cu plăgile suferite de egipteni în timpul exodului biblic. Atunci apele ploilor erau de culoare roşie, apele Nilului erau roşii, Marea Roşie păstrează şi astăzi aceasta denumire, primită după culoarea apelor sale din acele timpuri.

Cel mai mult se transformă clima. Mai întâi are loc o încălzire progresivă, precum constatăm în zilele noastre, pe care o atribuim în mod eronat unor tehnologii terestre, dar prin această etapă s-a trecut şi la ultima evoluţie a lui Nibiru, tradiţiile chineze au imortalizat în spaţii largi şi în numeroase texte fenomenul de supraîncălzire, arşiţă şi caniculă, cu toate că atunci tehnologia nu fusese declanşată. Încălzirea provoacă topirea gheţarilor şi chiar a calotelor polare.

Tot în luna martie 2006 posturile de televiziune transmiteau cum în sudul extrem al Patagoniei, Argentina, gheţarii dintr-o rezervaţie  naturală se dislocau şi se prăvăleau în mare , spre uimirea patagonezilor.

Topirea gheţii va determina creşterea nivelului oceanului planetar şi inundarea ţărmurilor pe distanţe greu de estimat. Oceanul planetar îşi va modifica astfel şi salinitarea nu numai întinderea, ceea ce va influenţa circuitul de suprafaţă şi de profunzine al curenţilor marini, aşa numitul motor termosalin al planetei. Dată fiind înclinaţia axei pământului accentuată de la 23 la 29 de grade este posibilă schimbarea polilor magnetici ai planetei, fenomen care s-a produs şi la trecerile anterioare şi a fost consemnat în  multe din scrierile sacre şi tradiţionale .

Informaţiile cele mai abundente se găsesc pe sute de plăcute sumeriene în ENUMA ELISH, epopeea sumeriană a creaţiei, de unde au fost preluate în Biblie dar şi în scrierile egiptene, incaşe, în Vedele sanscrite, în mitologia greacă şi romană. Toate planetele sunt zeificate şi personificate.

Sunt cunoscute şi studiate sute de documente străvechi, extrem de precise care prezintă schimbarea punctelor cardinale şi a configuraţiei constelaţiilor pe bolta cerească . Consemnările sistematice şi îndelungate ale egiptenilor amintesc o succesiune de patru astfel de evenimente .

Schimbarea polarităţii magnetice a globului pământesc se desfăşoară într-o durată estimată la 3-4 zile, timp în care “debusolarea”  navigatorilor va fi cel mai neînsemnat prejudiciu. Fiinţele vor percepe fenomenul ca pe o acţiune de ştergere a creierului, cunoaşterea acumulată fiind pierdută.

Animalele până atunci sălbatice vor deveni blânde şi ascultătoare. Cine studiază aceste evenimente, care este atitudinea oamenilor de ştiintă? Deocamdata prezenta si existenta  acestei planete este negata de multi oameni de stiinta.

Insa cine mint: placutele sumeriene sau oamenii de stiinta?

Ştiinţa şi-a croit greu şi cu multe victime drum, savanţii au fost sacrificaţi sau marginalizaţi, bibliotecile incendiate ritmic, tehnologiile întârziate sau dosite. Papa Ioan Paul al XIV, cu circa un an înainte de a se stinge acceptase să vorbească despre extratereştri ca despre alte fiinţe din Univers.

În numele religiei atotputernice până nu demult Vaticanul a adunat şi pus la loc de veci, în renumitele sale pivniţe, cele mai mari taine ale cunoaşterii. Acum lucrează cu specialişti de prima mână nu numai în aprofundarea dogmei dar şi în cercetarea ştiinţifică. Mă refer doar la specialiştii de marca antrenaţi în astronomie, astrologie. La Tucson în Arizona, SUA, Vaticanul deţine unul dintre cele mai moderne observatoare astronomice.

Dar perşii se mândreau cu observatorul astronomic a lui Ulubek inca din anul 1200! Sunt de asemenea foarte cunoscute şi citite, încă din secolul trecut lucrările unor cercetători Immanuel Velikovski , apoi Zecharia Sitchin . Ca să nu mai vorbim de reputaţii sumerologii S. N. Kramer  şi Vojtec Zamarovsky.

Se spune ca acum citeva mii de ani, planeta Nibiru, trecind printre Marte si Jupiter, a dezintegrat o planeta, care se numea Tiamat si ca astfel s-ar fi nascut centura de asteroizi.

Unii spun ca nu ar trebui sa ne sperie intrarea acestei planete in sistemul nostru solar, pentru ca de pe aceea planeta vor cobori creatorii nostrii si ne vor ajuta sa facem saltul spiritual necesar sa trecem intr-o alta dimensiune. Ce frumos sună ! Se mai spune ca la fiecare 3600 de ani, datorita trecerii acestei planete, se schimba polii magnetici ai Terrei si ca acest lucru se va intampla si in 2012. Se pare ca si ingalzirea globala se datoreaza apropierii acestei planeta de noi, si nu poluarii !!!???

Sumerienii spun ca zeii veiniti de pe Nibiru au creat oamenii. Ei spun ca de pe Nibiru au coborat pe Terra 50 de annunaki condusi de Enlil sau Enki, care se pare ca erau de meserie ingineri geneticieni si care au inceput sa creeze,  la inceput oameni care erau foarte dezvoltati fizic , numa buni de a lucra in mina, sa  extraga aurul pentru nibirieni.  Apoi s-au gandit ca ar trebui sa inzestreze acele fiinte cu ceva inteligenta, sa le ofere putina cunoastere. Au  facut diferite experiente genetice, pentru a imbunatatii gena umana si pentru a face ADN-ul uman compatibil cu cel al lor, al extraterestrilor. Asa a aparut minotaurul sau sirenele, sau pasari cu cap de om (vezi picturile egiptene) si bineînteles, omul. Desi D-zeu a spus ca oamenii nu au voie sa guste din pomul cunoasterii, Anunnaki nu l-au ascultat si au creat o specie de oameni careia i-a dat inteligenta si cunoastere, dar poate prea multa cunoastere, incat D-zeu s-a suparat pe ei, pe acesti annunaki si i-a inchis in strafundurile Terrei. Poate ca asa au aparut si legendele despre populatia foarte evoluata care traieste sub pamint si ca intrarea in lumea lor se face pe la Polul Nord. Apropo se spune  ca la poli este o gaura imensa, care constituie calea de acces spre tarimul lor.

Cine sunt Anunnaki ? Desi nu oficial,toti istoricii si teologii de seama sunt de acord ca o parte din Vechiul Testament,si anume Geneza se inspira din vechi texte sumeriene.Enuma Elish ,cartea creatiei la sumerieni, si Geneza au o varietate de asemanari.Povestiri despre Marele Potop se gasesc si ele in amandoua religiile,ebraica si sumera.O concluzie inevitabila este ca Anunnaki au fost la fel de reali ca Moise,Noe si Abraham.

Sitchin crede ca Anunnaki au venit pe Pamant acum 485.000 de ani de pe planeta lor,Nibiru.Ei erau o rasa de extraterestri care aveau o viata foarte lunga,ce uneori ajungea pana la 500.000 de ani.Laurence Gardner,un alt arheolog,reduce durata de viata a Anunnaki-lor la 50.000 de ani si specifica faptul ca nu erau nemuritori.

Cei de la NASA ce ştiu despre această planetă ?

Intrebarea este absolut fundamentală, NASA este etalonul de încredere şi potenţial al lumii moderne pragmatice, materialiste, tehnologizată. Probabil cei de la NASA ştiu mult mai multe decât lasă să se înţeleagă. Fac intense cercetări şi experimente.

Intâmpinarea cu foc a unui asteroid la 130 milioane de km de pământ, în zona planetei Marte, pare însă a fi un test mai necesar zeilor pământeni decât oamenilor.

Dar şi oamenii şi-au primit răsplata publicitară cuvenită pentru efortul depus, de vreme ce interceptarea s-a produs cu succes, chiar în data de 4 iulie 2005, de ziua naţională a SUA.  NASA dezvoltă programe spaţiale interplanetare, dar le prezintă în maniera hollywoodiană.

NASA a mai lansat în mare grabă şi cu destule ghinioane o rachetă spre Pluton pentru a capta cât mai repede informaţii direct de la sursă despre Nibiru care e deja acolo.  În 1999, NASA anunţa cu nedumerire că sondele sale Pioneer care străbat sistemul solar întâmpină o presiune inexplicabilă la înaintare, ceea ce le încetineşte viteza de parcurs .

Cu toate acestea , NASA dezminte aceste "zvonuri" in legatura cu Nibiru. Ei spun ca este vorba de o cometa, care va trece prin apropiere de Pamant, ceva mai incolo de 2030 si ca nu e nici un pericol. Intr-adevar, au dreptate, doar n-ar fi nebuni sa spuna populatiei intregi lucruri pe care nici ei nu le pot explica.

Dar, cum se face ca in 2005 au lansat proiectul "Dawn" care spun ei, e pt a intampina aceasta cometa. Oare nu incearca sa schimbe cursul lui Nibiru? Sau poate ca intalnirea de gradul III va avea loc inainte de a ajunge prea aproape Nibiru. Cert e ca americanii se pricep le diversiuni, deaceea nu vom afla nimic de la NASA.

Legaturi cu Biblia

Apropierea periodica (3600 de ani) a planetei Eris/ Nibiru de Pamant genereaza si numeroase modificari ale climei, una fiind incalzirea globala cu consecinta ei fireasca - topirea ghetarilor. Ghetarii, continand apa dulce, vor conduce prin topirea lor la oprirea motorului termo-salin, care permite deplasarea Gulfstream-ului spre nord, si inghetarea unor zone intinse din nord-vestul Europei si nord-estul SUA.

Pe scurt, ilustrarea acestui proces in timpul ultimelor doua treceri ale planetei Zeilor printre Marte si Jupiter, locul maxim al apropierii de Pamant: Acum 7200 de ani, in timpul cataclismului cunoscut sub termenul de "potopul" lui Noe:"Schimbari bruste de temperatura... furtuni violente... avalanse de ape provenite din Antarctica... au iesit din "inchisoarea lor de gheata"... dr. John T. Hollin de la Universitatea Maine considera ca, periodic, din calota glaciara a Antarcticii se desprind bucati uriase, care creeaza o maree uriasa"(Zecharia Sitchin, A Douasprezecea Planeta, Ed. Aldopress, Bucuresti).

Acum 3600 de ani, in timpul Exodului evreilor din Egipt"La mijlocul mileniului al doilea i.Cr., Pamantul a suferit... mari cataclisme. Un corp ceresc, recent patruns in sistemul solar - o noua cometa - s-a apropiat foarte mult de Pamant... disparitia ulterioara a stratului glaciar"Immanuel Velikovsky, Ciocnirea Lumilor, Ed. Lucman, Bucuresti).

Situatia prezenta - topirea ghetarilor de la Poli se face intr-un ritm accentuat. Modificarile de clima, geologice etc se vor accentua deoarece planeta Eris/ Nibiru nu a trecut nici macar pe langa Pluto, apropierea maxima de Pamant fiind asteptata in perioada 2010 - 2012.

In prezent fenomene identice (incalzire globala, activare vulcani etc.) au loc si la nivelul altor planete din sistemul nostru solar, cauza fiind aceeasi: Eris/ Nibiru.

Cateva exemple:

Luna Triton a lui Neptun se incalzeste (BBC Science & Technology News, 25 iulie 1999).

Pluto traieste o incalzire formidabila (Massachusetts Institute of Technology News, 9 octombrie 2002).

Eruptie vulcanica pe Io, satelitul lui Jupiter (Icarus Astronomy, noiembrie 2002).

Incalzirea lui Marte (ABC News, 7 decembrie 2002).

Incalzirea lui Saturn (28 ianuarie 2007,Cercetatorii de la UCLA (University of California, Los Angeles) .

Departamentul de fizica si astronomie, si cei de la Universitatea din Boston au remarcat ca temperatura atmosferei superioare a lui Saturn este mai mare decat prevazusera. Astfel, profesorul Alan Aylward de la UCLA considera necesara reexaminarea ipotezelor de baza referitoare la atmosfera planetara si determinarea cauzei incalzirii observate. Tot el a semnalat un proces asemanator si la nivelul planetei Marte, concluzionand: "Studiind ce se petrece in alte atmosfere, vom afla indicii despre viitorul Terrei."